Dupa 6 ani de stres, cum va fi cand o sa fiu, am ajuns sa fiu cu licenta. Din februarie pana in iulie stresul a ajuns la apogeu.
Cum se poate vedea in postul anterior am reusit sa finalizez o lucrare de licenta. Asa ca am si sustinut-o si totul a fost bine si frumos. Multa lume care nu parea increzatoare in reusita mea s-a mai usurat putin si mai ales eu.
Acum sunt tot somer dar in cautare de postul visurilor mele :)). Daca ma puteti ajuta cu ceva nu ma deranjeaza, dar pana atunci imi petrec viata la Marca. Unde e minunat sa stai fara griji.
Daca s-ar putea trai si fara bani ar fi perfect doar ca nici la maru nu ne da bere fara bani, ceea ce ne face sa muncim undeva ca sa putem bea o bere. Oricum e frumos sa auzi greieri, sa vezi persoane cunoscute si sa te salute lumea nu ca la oras sa treaca pe langa tine grabiti si nepasatori.
Va astept la o cura de viata la tara sa vedeti ciurda cum mere si vine de la Budie, sa stam la o poveste la Maru, si sa fim curiosi daca se va face sala de sport sau nu.
Mercedes Benz C63 AMG
Acum 7 luni
5 comentarii:
Suna tare ademenitor... ce n-as da sa pot da o fuga pana la Marca, ori de cate ori mi se face dor...
Te felicit pentru licenta obtinuta, iti doresc succes si sa te bucuri din plin de aceasta etapa din viata ta!
Dana
Salutare varule!
Asa e, ai perfecta dreptate; stii tu ce am vorbit noi chiar recent, si ma bucur ca, oarecum te-am inspirat.
Acum sunt la birou, dar inca imi suna in urechi si in suflet corul greierasilor pe care l-am ascultat si eu saptamana trecuta, la Marca, joi seara in cimitir, la mormantul tatalui meu si vizitandu-i pe ceilalti ai nostri, care s-au adaugat la neamul nostru cel adormit. A fost defapt o atmosfera de basm: greierii, cantatul pasarilor, soarele apunand si mirosul crud al pamantului si al ierbii, ce acum se racoreau dupa o zi torida... Am plans, dupa cum stii, si l-am sunat pe varul nostru Calin, din Timisoara "Veche", pentru ca toate astea mi-au amintit de fericita copilarie petrecuta pe dealul de langa cimitir, sus la Galu', atunci cand acolo, locul era plin de viata... Dar daca ne gandim bine, ca nu se termina totul langa groapa cimitirului, ca sufletul nu moare, putem zice ca acolo sus langa Galu', la cimitir, locul e oarecum mai insufletit decat oriunde altundeva; acolo sunt ramasitele pamantesti ale mosilor nostri, in asteptarea sufletelor lor; acolo sunt adunati toti la un loc fara diferente, nici macar de partid, acolo toti sunt egali, toti se impaca bine... Pana la urma nu e chiar un loc pustiu..., acolo se muta defapt satenii nostri, chiar daca nu vor...
Iti urez sa te bucuri de viata la tara. eu ma bucur ca sunt desatul de aproape si mai pot trage o fuga pana acolo, dar ma gandesc ce greu le este celor care au iubit si iubesc satul dar sunt departe, dcupa cum bunaoara vad ca Dana Faina viziteaza des blogurile legate de satul nostru, si ma gandesc ce e in sufletul ei pentru ca e departe fizic, insa e aproape cu sufletul si banuiesc ca e totusi fericita de Dumnezeu acolo, departe de sat.
Cu drag si dor de Marca,
Danu' Petri Galului.
Serus fratilor... Cu siguranta viata la tara este inegalabila. De fapt asta suntem noi cu adevarat... sateni.Aici inca se mai simte pulsul vieti, mai dainuie farama de spiritualitate ce a caracterizat odata romanul. De aceea m-am intors si io de la Timisoara... pentru farama de spiritualitate... si pentru ca acasa e cel mai bine. Locuri care ne-au marcat copilaria si viata ne chema in fiecare clipa acasa asa cum spunea si Danut (apropo, te astept vis-a-vis de biserica la un pahar de vin)
La toti sanatate si Doamne ajuta!
Imi cer scuze ca voi posta o intrebare ce nu are legatura cu topicul, dar as vrea sa-l intreb pe Dan Gal ce mai face Violeta, sora lui si buna mea colega si prietena. M-as bucura sa pot lua cumva legatura cu ea...
Multumesc!
"la tara sa vedeti ciurda cum mere si vine de la Budie"
PRIN ALTE VREMI LA BUDIE ERA PASUNE "REZIDENTIALA" , AVEAU VOIE SA PASACA NUMAI CORNUTELE COLECTIVULUI !!!
....noi astia micimani , mergeam numai pe " damburele " - un loc fantastic , la vest de ' budie" , o formatiune geologica " valurita " - acolo ne puteam ascunde de gornicu +irimia .
Trimiteți un comentariu